Un articol…POZITIV

Săptămâna trecută am menționat faptul că am trecut printr-o experiență mai neplăcută. A fost tot ce am putut spune în acel moment. Acum, după o săptămână și după multe întrebări din partea voastră cu privire la acea experiență, am decis să vă povestesc mai pe larg.

Eu, împreună cu părinții mei am fost diagnosticați cu ”noul” Coronavirus, care nu mai e așa nou. Noi preferăm să spunem că suntem o familie de pozitivi, sună mai bine. La noi în casă e doar pozitivitate. Mai nou, nu mai folosim cuvântul pozitiv în niciun context, l-am înlocuit cu optimist: ” e important să fii optimist”, ” rămâi optimist”.

În primele zile, a fost greu și din punct de vedere fizic, dar mai ales psihic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul unor medici excepționali care ne-au făcut la fiecare o schemă de tratament personalizată, dar și cu ajutorul vostru, oameni frumoși, suntem mult mai bine, aproape toți acasă.

De ce spun cu ajutorul vostru? Pentru că am fost copleșită de prieteni și cunoștințe care mă sună zilnic, ne ajută cu orice e nevoie, ne încurajează, ne ridică moralul. Recunosc că personal mi-a fost foarte greu în primele 3 zile, mai mult datorită încărcăturii emoționale. În momentul în care am aflat că suntem toți trei pozitivi, am început să plâng, pentru că nu știam ce se va întâmpla. Aflasem într-o seară târziu, iar a doua zi dimineață părinții mei s-au internat în spital, eu am insistat să se interneze amândoi pentru evaluarea stării de sănătate. A fost prima dată în viața mea când am petrecut noaptea singură acasă și cu ambii părinți în spital. E groaznic sentimentul. Aveam doar gânduri, tot felul de temeri, nu am putut dormi câteva nopți la rând. Mama a venit acasă după 24 de ore, cu un tratament pe cale orală, așa că a fost mai bine. Tata a rămas în spital pentru a i se administra un tratament intravenos, conform protocolului.

Dar ce m-a ajutat enorm de mult, au fost prietenii care m-au sunat în acele zile, aceia care mă lăsau să plâng și să mă descarc, cei care erau lângă mine chiar dacă virtual. Mă motivau și mă încurajau să lupt să mă fac bine cât mai repede, să revin la activitățile de zi cu zi, să îmi revăd prietenii. În aceste momente realizezi ce important e contactul live cu oamenii, că social media nu este la fel de bună, chiar dacă în ultimii ani a câștigat mult teren. Abia aștept să pot să îmi văd prietenii față în față!

Sunt genul de persoană căreia îi place să își surprindă prietenii cu mici surprize, în momente neașteptate ( mă refer și în alte zile înafară de ziua de naștere, sau de nume, etc). Am văzut că întotdeauna au fost emoționați și le-am făcut ziua mai bună. Pentru mine asta contează, să știu că am putut să îi fac ziua mai bună cuiva drag. De multe ori se întâmpla să le fac surpriză chiar într-o zi în care nu le mersese așa de bine, chiar dacă nu știam dinainte asta. Și iată că de această dată am fost eu copleșită cu mici gesturi din partea prietenilor: mi-au adus o prăjitură, sirop și gem de casă, sau un coș de flori lângă o plasă de medicamente, inclusiv cărțile de la facultate, și multe altele. Trebuie să recunosc că de multe ori când vedeam aceste mici surprize îmi dădeau lacrimile de emoții. Au ajutat așa mult aceste gesturi în momentele în care era greu să găsesc ceva bun!

Aș dori pe această cale să vă mulțumesc tuturor care v-ați gândit la noi și care ne sunteți alături!

Am primit și multe mesaje în care oamenii mă întrebau de simptome. Aici au fost diferite la fiecare. Așa cum spun si doctorii, nu există simptome specifice pentru că este un virus atât de complex încât orice simptom poate fi de la asta ( poate fi, nu trebuie să fie neapărat).

Mama a fost doar o zi cu o stare de oboseală marcată, o singură dată, într-o altă zi, a avut temperatură, iar în rest nu a avut nimic, doar o ușoară durere lombară, vreo 3 zile. Dar per total, starea ei a fost foarte bună. După consultul medical ne-am dat seama că și acea durere „de șale” arăta un început de afectare a plămânilor, deci e bine că a fost la evaluare.

Eu am avut o sinuzită, cu dureri sinusale foarte mari, pierderea mirosului și pierderea gustului pentru 3 zile, după care încet, încet au revenit la normal.

Tata a fost cu o stare de oboseală marcată ce a persistat câteva zile, dureri musculare și osoase, o dată febră, i-am dat paracetamol, crezând că e o răceală de sezon.

După cum vedeți, simptomele sunt foarte variate, unele nu te duc cu gândul la Covid, dar uite că așa a fost în cazul nostru. Consider că este foarte important și vă îndemn pe toți, cu orice simptom apărut, să vă testați, pentru a exclude din start această variantă, iar dacă se confirmă, atunci să luați din timp tratamentul. Din păcate mulți oameni descoperă prea târziu, când plămânii sunt sever afectați și ajung astfel cu forme severe. Alții ignoră semnalele pe care le primesc de la organism și asta iar nu e bine. Nu vreau să dezbatem tema testării, pentru că am auzit atât de multe păreri negative, nu cred că este locul de așa ceva aici. Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva, ca să realizeze că acest virus chiar există și omoară mulți oameni, inclusiv pe cei fără alte patologii asociate. Totuși dacă se va întâmpla, ceea ce contează este să fie o formă ușoară și depistată rapid.

Sănătatea e cea mai importantă, iar atunci când treci prin boală, realizezi că nimic altceva nu mai contează. Vă doresc tuturor multă sănătate, încredere în Dumnezeu, iar pentru orice întrebări sau sfaturi eu vă stau la dispoziție.