Autodepășire…

Auzim în jurul nostru de atât de multe ori cuvântul ”autodepășire” încât nici nu-l mai băgăm în seamă. Personal, îl folosesc destul de des, dar, cu fiecare ocazie încerc să îl și pun în practică. Am mai amintit acest termen și în alte articole, dar doresc să vorbesc mai pe larg despre el în articolul de astăzi, deoarece, consider că este foarte important.

Prin ”autodepășire” înțeleg să faci un lucru de care nu te credeai în stare. Cel mai bine pot să explic povestindu-vă o întâmplare recentă.

S-a petrecut acum două zile când, aflată la un stagiu de pregătire din cadrul Salvamont am avut schi de tură(pentru cei care nu cunosc termenul, acesta este un tip de schi practicat în afara pârtiei, când schiorul se deplasează prin propria forță atât la urcare, cât și la coborâre). A fost prima experiență de acest fel pentru mine, nu am știut exact la ce să mă aștept, dar eram nerăbdătoare să încerc.

Primul pas pentru autodepășire este deschiderea spre nou și spre provocări.

Chiar și prima parte din această tură a fost dificilă, dar am rezistat destul de bine. Greul a venit la o ultimă urcare lungă și foarte abruptă, în care am crezut că ”îmi ard plămânii”. Undeva în prima treime din urcare, deja simțeam că mă lasă respirația, abia mai urcam, dar am zis că nu mă las înfrântă de acest lucru, ci continui.

În ultima parte îmi venea efectiv să mă dau bătută, să mă arunc pe zăpada și apoi să mă culeagă cine vrea. Am fost atât de aproape de a renunța, dar de fiecare dată când aproape îmi dădeau lacrimile de oboseală, continuam și îmi spuneam că mai pot și că voi termina această tură pe picioarele mele, indiferent cât de greu e.

În momentul în care ești la un pas de a renunța, atunci când spui că nu mai poți, NU TE LĂSA! Acela este punctul care transformă totul în autodepășire.

DA! Am terminat tura și să vă spun ceva: satisfacția a fost pe măsură! Am fost mândră de mine și de faptul că încă o dată m-am autodepășit și mi-am demonstrat că pot să fac orice îmi propun, atâta timp cât nu mă dau bătută.

Poate vă gândiți: ”bine, dar…. Eu nu pot să mă autodepășesc. Eu renunț prea ușor când dau de greu.” Mă bucur că pot să vă răspund: NU EXISTĂ NU POT!

Începeți cu un lucru mic, cu o provocare mai ușoară, dar care totuși să vă aducă o satisfacție după ce o duceți la sfârșit. După aceea creșteți dificultatea provocărilor, pentru a căpăta și mai multă încredere în voi înșivă.

Și ce se întâmplă dacă nu reușiți din prima? NIMIC! Absolut nimic! Dacă nu a ieșit din prima, poate va fi la a doua încercare, la a treia. Atâta timp cât nu renunți la ce vrei să faci, când nu-ți abandonezi țelul propus, te vei autodepăși continuu.

La ce este importantă autodepășirea asta?

Ma bucur că ați pus și această întrebare. În momentul în care reușești un lucru de care nu te credeai în stare, îți crește încrederea și stima de sine, care va conduce spre un comportament pozitiv, o stare de bine care se va observa și de cei din jurul tău care vor vrea să fie lângă și ca tine.

Vă provoc să începeți chiar de acum, cu orice fel de provocare pozitivă și să nu renunțați până nu reușiți. Societatea are nevoie de oameni care caută să fie tot mai buni în ceea ce fac! Are nevoie de oameni care nu se dau înapoi când e vorba de sarcini dificile și care vor o schimbare în lumea în care trăiesc! Are nevoie de tine!

Leave a Comment