An nou. Provocări noi.

A trecut încă un an. Un an ALTFEL din multe puncte de vedere. Urmează iar luna Ianuarie, luna în care majoritatea își fac planuri, își pun obiective pentru noul an. Luna în care încep cele mai multe obiective, iar în puțin timp sunt date uitării.

Cred că este important ca obiectivele să fie realiste. Dacă ai aceleași obiective de mai mulți ani, fără să le fi dus la îndeplinire, cred că ele nu sunt realiste. Da, este important să ne dorim mai mult de la noi, să țintim sus, dar trebuie să existe un echilibru și în acest aspect.

Mai demult, aveam și eu obiective care numai realiste nu erau, și evident că nu reușeam să le îndeplinesc pe toate până la finalul anului, oricât de mult luptam, devenind astfel dezamăgită de mine și demoralizată. Am realizat că aveam o abordare greșită. Acum, am obiective realiste, dar care să mă provoace să mă autodepășesc, să lupt să devin mai bună în fiecare zi. Obiectivele trebuie să fie și pe plan scurt, dar și pe plan mai îndelungat.

Cel mai simplu exemplu: Plan îndelungat: Să devin un medic bun.

Planuri de scurtă durată: zilnic să învăț cel puțin un lucru nou. Să învăț cât mai bine materia de la facultate. Să iau toate examenele. Lupta nu este contra celorlalți, să devii mai bun ca alții. Trebuie să îți dorești să devii o persoană mai bună decât persoana care ai fost ieri. Asta înseamnă AUTODEPĂȘIRE.

Un alt aspect care pe mine mă motivează și mă ajută să lupt pentru obiectivele mele este vizualizarea îndeplinirii acelui obiectiv. În momentele în care simt că nu mai pot să învăț, când sunt obosită și simt că nu rețin nimic, îmi iau un moment în care mă văd medic, tratând pacienții foarte bine, îndeplinindu-mi visul.

Personal, am avut un an cât se poate de interesant, cu multe schimbări. Chiar dacă anul a început ca oricare altul, începând cu sesiunea la final de ianuarie și prima parte a lunii februarie, din martie totul s-a schimbat. Toată rutina și programul de zi cu zi s-au schimbat. La mijlocul lunii martie am intrat prima dată în izolare pentru 14 zile, perioadă în care bunica mea era în spital pentru a-i găsi cauza simptomelor pe care le avea.

În aprilie, la câteva zile după ieșirea din izolare, am avut cea mai neagră zi din viața mea, despre care voi vorbi și într-un articol separat. În acea zi, care a părut interminabilă, și desprinsă din alt film, mi-am luat pentru ultima dată rămas bun de la cea mai iubită, perfectă, cea mai cea bunică din lumea asta.

O altă provocare pentru mine a fost să încep această pagină, care spre mirarea mea este vizualizată de mulți oameni și am primit multe mesaje în care oamenii mi-au spus că i-am motivat și încurajat să își urmeze visul. Pentru voi, dragii mei, scriu. De la început a fost un vis pentru mine să aud că unei persoane i-am deschis ochii, dar când primesc multe mesaje, rămân fără cuvinte.

Continuând anul, a urmat facultatea online, mi-am descoperit noi pasiuni pentru drumeții și pentru motociclete (care mi-a adus în toamnă un mic accident în urma căruia am ajuns la urgențe, care a fost din nou o zi ce a schimbat multe). Între timp, m-am înscris la Salvamont, pentru că mi se pare că îmi va completa cunoștințele, voi acumula noi deprinderi, mă voi autodepăși pentru salvarea în condiții speciale a victimelor. Am trecut și prin COVID cu toată familia.

Am pierdut prieteni, dar am și câștigat prieteni adevărați. Credeam că știu definiția prietenului adevărat, dar am persoane care mi-au arătat cu adevărat ce înseamnă un prieten. Sunt foarte recunoscătoare pentru prietenii din viața mea care mă motivează, care sunt întotdeauna acolo, care indiferent cât de rea e situația nu pleacă, PRIETENI ADEVĂRAȚI.

De asemnea, am început un nou drum frumos, voluntariatul la UPU-SMURD. Am găsit o nouă familie care m-a primit cu căldura, care mă învață și în cadrul căreia mă simt foarte bine.

Pot spune că a fost un an complet, un an provocator, un an care m-a maturizat și un an în care m-am autodepășit de foarte multe ori.

Ce doresc de la noul an?

În primul rând, SĂNĂTATE, pentru că fără ea suntem pierduți.

PUTERE de muncă, DETERMINARE, AMBIȚIE pentru a face față tuturor obstacolelor care îmi vor apărea în cale.

Îmi doresc să cresc în continuare pe plan medical, să învăț mult, să acumulez experiență, pentru ca la finalul facultății să fiu pregătită pentru orice aș putea întâmpina ca medic.

Dragii mei, la final de an, aș dori să vă spun că mă bucur și vă mulțumesc că mă urmăriți articol de articol, că îmi scrieți, că mă motivați să continui.

Vă doresc multă sănătate, putere, fericire și să căutați să fiți mai buni pe zi ce trece, indiferent de domeniu. Avem nevoie de experți în toate domeniile. Nu vă dați bătuti oricât de greu și imposibil pare obstacolul din față. Întotdeauna va exista o rezolvare, chiar dacă pe moment nu o vedem, dar există.

Ne revedem cu forțe proaspete anul viitor! Vă aștept să mă urmăiți în continuare!

Leave a Comment