Am uitat să fim oameni?

Citind anumite articole și auzind tot mai mult în jurul meu despre oamenii din sistemul medical, și nu numai, am simțit imboldul să scriu acest articol. Vă voi spune ceea ce le-am spus și unor prieteni și cunoștințe, pe această temă.

Nu doresc să inițiez niciun fel de discuții contradictorii și inutile, scopul acestui articol este doar să vă împărtășesc din experiența mea, și să aduc în fața voastră un subiect pentru reflecție: Oare am uitat să fim oameni?

Haideți să ne amintim că la începutul pandemiei oamenii aveau un respect ridicat față de cadrele medicale, îi vedeau eroi și le mulțumeau mult mai mult decât acum, când sunt atât de multe mâini și voci îndreptate spre oamenii care stau 8-12-24 de ore și luptă cu tot sufletul, cu toate cunoștințele pe care le posedă și cu toată forța pentru a trata pacienții. Să stai îmbrăcat în costum de protecție câteva ore, după care să te ștergi de transpirație și să te schimbi rapid, pentru a continua tura de lucru ca și cum nu ar fi fost de ajuns, credeți-mă că nu este deloc ușor. Într-o zi vorbeam cu o colegă de la SMURD care mi-a povestit despre ultima tură avută, când au făcut un transfer din Oradea la Debrecen pentru câțiva pacienți critici. După câteva ore de stat în echipament și de stabilizat pacienții pe durata transportului, au ajuns înapoi în Oradea pe la ora 2 dimineața. Abia au reușit să se schimbe, să stea o oră, că au fost din nou solicitați la caz. Nu le-a fost deloc ușor! Sunt multe alte exemple pe care aș putea să vi le dau, dar esențialul este același: uzura fizică și psihică a personalului medical este extraordinar de mare în aceste vremuri, efortul și sacrificiul lor este imens. Gândiți-vă că oamenii aceștia, după astfel de ture, trebuie să meargă la familiile lor, la copii, trebuie să se ocupe de treburile casei, să aibă energie și veselie. Gândiți-vă că acești oameni văd în jurul  lor suferință și moarte și adesea se simt neputincioși și suferă pentru că nu-i pot ajuta pe toți să se vindece.

Cred că am putea ca populație să arătăm mai mult respect cadrelor medicale și să le adresăm mai multe cuvinte de încurajare. Poate un simplu: ”Mulțumim pentru grijă”, ”Vă apreciem pentru bunătatea și dedicarea arătată”, ”Vă mulțumim pentru înțelegere și pentru timpul acordat.”Cuvintele sincere, spuse din toată inima, ar face ziua unui cadru medical mult mai bună. Haideți să fim oameni!

Chiar și un simplu zâmbet poate schimba ziua cuiva!

Cred că dacă am fi mai empatici și am încerca să facem mai mult bine, ne-am simți atât noi mai bine, cât și cei din jurul nostru, pe care-i vom influența și care vor face la rândul lor fapte bune. Orice gest, oricât de mic – o floare, o cafea, un mesaj, o invitație la o plimbare- făcut față de o persoană, poate să îi schimbe starea enorm de mult. Poate va fi exact într-un moment de răscruce, poate va fi în vremuri dificile, sau poate nu va pica neapărat într-o împrejurare negativă, dar crede-mă, orice gest de empatie, de bunătate, va fi observat și va fi apreciat.

De asemenea, aș dori să transmit și cadrelor medicale un mesaj. Indiferent de specializare, indiferent dacă sunteți medic, asistent, infirmier, brancardier, nu uitați să fiți oameni atât cu pacienții cât și cu aparținătorii lor. Deși oboseala și volumul de lucru este enorm în acest moment, deși poate unii vă vor pune mai multe întrebări sau vă vor suna de mai multe ori, întrerupându-vă din ceea ce faceți, fiți empatici, înțelegeți-i și explicați-le despre starea celui suferind de care se interesează.

În final, aș dori să spun tuturor cadrelor medicale: VĂ ADMIR, VĂ RESPECT, VĂ PREȚUIESC ENORM! Mă rog să aveți parte de multă sănătate, putere de muncă, motivație și empatie față de cei pe care-i tratați și față de aparținătorii lor!

Vouă, celorlalți oameni buni, vă doresc multă sănătate în aceste vremuri grele, vă doresc mai multă empatie, înțelegere și răbdare față de cei din jurul vostru. Nu uitați că o vorbă bună, un mesaj de apreciere sau de încurajare, transmise unui cadru medical suprasolicitat, îi va schimba atât ziua cât și starea.